Viața nu este corectă. Și nici nu poate fi

Da, ai citit bine. Știm cu toții că viața nu este corectă. Dar oare câți realizăm că nici nu poate fi vreodată corectă?

Ce înseamnă “corect”?

Conform DEX, cuvântul “corect” are următoarele înțelesuri:

  1. Care respectă regulile dintr-un domeniu dat.
  2. Așa cum trebuie.
  3. Fără greșeală.
  4. (D. oameni) Care are o ținută, atitudine, purtare ireproșabilă.
  5. Cinstit.

Și aici apare problema pe care mulți oameni n-o sesizează: Cuvântul “corect” nu se referă sub nicio formă la “dreptate”, “egalitate” sau “echitate”.

În anumite contexte, cuvântul “corect” are un înțeles concret. Dacă ne jucăm un joc (ex. Monopoly), corectitudinea se referă la aplicarea regulilor în mod imparțial, fără favoritisme sau eschivări.

Dar, în general, cuvântul “corect” nu face referire la nimic concret.

În schimb…

Cuvântul “corect” a ajuns să fie folosit ca o armă universal valabilă ce vizează o superioritate morală.

Dar, din păcate și în mod paradoxal, această superioritate morală este strâns legată de victimizare.

Simt nevoia să fac o precizare pentru a evita înțelegerea greșită a ceea ce vreau să spun. Nu mă refer la momentele când cineva zice că politicienii nu sunt corecți, sau când sistemul de justiție pare că nu funcționează corect, sau orice alt exemplu concret. Mă refer strict la folosirea expresiei “viața nu este corectă” ca formă de văicăreală.

“Viața nu este corectă!”, strigă un adolescent

Contextul? Prea puțin contează. Pentru că adesea un adolescent zice că viața nu este corectă atunci când își dorește ceva dar nu obține acel lucru, sau când nu este lăsat să facă ceva ce-și dorește.

Și e de înțeles. Până la urmă, e doar un adolescent, un om tânăr, care nu este încă pe propriile picioare, care nu are puterea să facă ce-și dorește atunci când are chef. Și apare frustrarea.

Problema apare cu trecerea anilor

Câți adulți ai întâlnit zicând că viața nu este corectă, sau ceva similar? Îți ajung degetele să-i numeri?

Contextul? Dacă la un adolescent nu prea contează contextul, la un adult chiar contează.

Pentru că, atunci când un adult zice că viața nu este corectă cu el, apare o problemă.

Ce înseamnă pentru un adult că “viața nu este corectă”?

  • N-ai bani?
  • Ai datorii?
  • N-ai ce mânca?
  • N-ai jobul visat?
  • Nu stai la casa ta?
  • N-ai ultimul model de iPhone?
  • Nu poți merge într-o vacanță în afară?

Ce înseamnă de fapt că viața nu este corectă cu un adult?

  • Că n-are cele necesare?
  • Sau că n-are mofturile “necesare”?

Dar știi ce? Cei care n-au cele necesare nici n-au timp să se vaite. Pentru că muncesc zilnic să le obțină.

Știi cine se vaită? Cei care încă gândesc ca niște adolescenți. Cei care se pun pe ei în centrul Universului.

De fapt…

La ce ne referim când zicem că viața nu este corectă?

  • La dreptate?
  • La egalitate?
  • La nevoi?

Sau la cu totul altceva?

Să presupunem că…

Te duci cu un prieten la restaurant și comandați o pizza* pentru amândoi. Să zicem că pizza costă 100 de lei (Doamne ferește). Tu ai 150 de lei la tine, dar prietenul tău are doar 40. Deci, ca să plătiți nota, tu ar trebui să plătești 60 de lei pentru a acoperi suma.

* Exemplul cu “pizza” îl voi folosi în continuare și ca atare și ca o metaforă la un întreg.

Apare o dilemă

Care ar fi variantă corectă pentru împărțirea pizzei?

  1. Proporțional, în funcție de cât a cotizat fiecare? Adică tu 60% iar prietenul tău 40%?
  2. În mod egal, indiferent de cât a plătit fiecare? Adică jumătate de pizza fiecare (50% – 50%)?
  3. În baza averii, în funcție de câți bani dispune fiecare pentru lucruri neesențiale, cum ar fi mâncatul la restaurant? Adică tu 40% iar prietenul tău 60%?

Doctrina comunistă ar da ca răspuns corect varianta a doua: “în mod egal”.

Doctrina socialistă ar da ca răspuns corect varianta a treia: “în baza averii”.

Doctrina capitalistă ar da ca răspuns corect prima variantă: “proporțional”.

Niciun răspuns corect?

N-are cum. Există un singur răspuns corect, însă niciodată răspunsul nu poate fi același.

Pentru că răspunsul corect depinde de contextul în care trăim și de felul în care gândim.

Un comunist ar striga că viața nu este corectă dacă pizza nu este împărțită în mod egal între voi doi.

Un socialist ar striga că viața nu este corectă dacă pizza nu este împărțită în funcție de nevoile fiecăruia.

Iar un capitalist ar zice “mai duceți-vă dra… fiecare primește cât plătește”.

Și cine are dreptate?

Cum am zis și mai sus, răspunsul corect depinde de context.

Și, ne convine sau nu, ni se pare corect sau nu, de peste 30 de ani trăim în capitalism.

Viața nu este corectă?

Depinde câtă ambiguitate acordăm expresiei.

Dacă ne referim strict din punct de vedere financiar, este. Trăim în capitalism, deci este corectă împărțirea “pizzei” în funcție de câți bani ne permitem sau suntem dispuși să dăm pentru o felie.

Dacă cineva scrie pe facebook că îi place corectitudinea, uită-te mai atent la ce face și cum gândește. Că poate nu vrea decât să se afișeze public ca o persoană cumsecade. Vrea o justiție corectă? Sau doar vrea o justiție răzbunătoare? Vrea împărțirea salariilor în mod corect? Sau doar vrea ca ceilalți să câștige mai puțin decât el?

Să fim realiști

Am mai spus-o și o repet. Trăim în capitalism.

Deci, singurul mod în care putem spune clar și răspicat că viața este corectă este atunci când vedem cât este dispus fiecare să plătească pentru “felia sa da pizza”.

Sigur că pot apărea “nedreptăți”:

  • Banca poate obține mai multe “felii de pizza” decât micul antreprenor;
  • Un avocat poate mânca mai multe “felii de pizza” decât un profesor;
  • Un artist mediocru poate câștiga mai multe “felii de pizza” într-o noapte decât un medic într-o lună.

Și exemplele pot continua.

Deși aceste lucruri par nedreptăți, realitatea rămâne aceeași: trăim în capitalism.

Singura metodă de a măsura valoarea unui serviciu sau produs este reprezentată de cât este dispus fiecare dintre noi să plătească pentru acel serviciu sau bun.

Nu ne convine felul în care sunt distribuite feliile de pizza? Nu există decât două variante:

  • Plătim mai mult;
  • Plătim pentru altceva.

Da, viața nu este corectă. Și nici nu poate fi vreodată.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *