Pace. A fi sau a nu fi? Aceasta este întrebarea

Un nou an, o nouă speranță că va fi pace. Asta ziceam la trecerea dintre ani.

Și s-a dus dracului totul aproape imediat. Și m-am întrebat “de ce”?

Răspunsul nu a venit chiar atât de repede pe cât m-aș fi așteptat. Răspunsul nu este nici măcar unul care “să mă mulțumească” (parafrazând un celebru încă în funcție). Dar este singurul răspuns care are sens:

Oamenii nu vor pace. Oamenii nu pot trăi în pace.

Dar ce înseamnă “pace”?

Conform Dexonline:

“PÁCE, păci, s. f.

  1. Stare de bună înțelegere între popoare, situație în care nu există conflicte armate sau războaie între state, popoare, populații.
  2. Acord al părților beligerante asupra încetării războiului, tratat de încheiere a unui conflict armat.
  3. (Într-o comunitate socială) Lipsă de tulburări, de conflicte, de vrajbă; armonie, împăciuire, înțelegere.
  4. Liniște sufletească, stare de calm sufletesc; tihnă, repaus, odihnă; lipsă de zgomot și de mișcare; calm, liniște, tăcere.”

Bun…

Bine că nu avem de-a face cu absența păcii din cauza războaielor sau a conflictelor armate (definițiile 1 și 2 din dex). Măcar atât.

Definiția cu numărul 4 se adresează fiecăruia în parte, așadar nu voi dezvolta subiectul.

Mă voi referi strict la definiția cu numărul 3: “(Într-o comunitate socială) Lipsă de tulburări, de conflicte, de vrajbă; armonie, împăciuire, înțelegere.”

De ce nu vrem pace?

Ba da, vrem. Toată lumea vrea. Cu o singură condiție: “să fiu lăsat în pace de toată lumea”. Nu sunt vorbele mele, este doar o constatare a unei realități (triste).

Se pare că este mult mai ușor să trăiești în pace dacă nu te deranjează nimeni și nimic. Ce truism…

Problemele apar când ceva te deranjează. Și aici avem două “extreme”:

  • Nesimțiții, pe care pare să nu-i deranjeze nimic;
  • “Pisicuțele” (a se citi ca în engleză), pe care le deranjează orice răhățel.

Despre “pisicuțe”

Nu voi dezvolta acest subiect prea mult acum, pentru că acest subiect va mai fi reluat (și dezvoltat) de mai multe ori. Aici, pe blog, sau în altă parte (încă nu m-am decis).

Un mic indiciu: li se mai zice și “SJW”.

Despre nesimțiți

De ce am zis că apar probleme dacă pe nesimțiți nu pare să-i deranjeze nimic? Tocmai de-aia. Pentru că atunci ajung să facă vrute și nevrute. Și asta deranjează pe alții. Pe mine, pe tine și chiar o întreagă societate. Mai ales dacă are o funcție importantă în stat și face “abuz de putere”.

Despre noi, ceilalți

Marea majoritate ne situăm undeva la mijloc: nu suntem nesimțiți să nu ne deranjeze nimic, dar nici “pisicuțe” să ne supărăm din orice și să ripostăm din ce în ce mai violent. Nu suntem purtători de hashtaguri prin piață, nu mestecăm lozinci fără să gândim și, ce este cel mai important, suntem majoritari. Din fericire. Dar în mare parte prea tăcuți. Din păcate.

Ce putem face? Din când în când, să dăm “voltajul” mai mic, să ne uităm spre altă “vamă”, să nu luăm orice “taxi” ne enervează, să nu ne mai uităm la actori care sunt doar niște umbre ale părinților, să lăsăm “zâmbetele” false în lumea lor, pe iubăreți să-i lăsăm să viseze în loc să voteze, iar noi să le deschidem ochii celor care încă n-au fost orbiți complet de propagandă.

Un nou an, un nou început

Până acum cred că te-ai prins că 2019 a venit, pentru mine și blogul meu, cu o schimbare (destul de) radicală.

Pentru cei care ar putea crede că “am trădat”, vă zic de pe acum că nu e cazul.

Ultimul articol l-am scris la sfârșitul lui noiembrie. După care am preferat să-mi iau o perioadă de liniște și pace, să mă distanțez un pic de știrile de senzație din presa românească. Am ales să fac asta pentru că simțeam că dispare pacea definită la punctul 4 în dex: “Liniște sufletească, stare de calm sufletesc; tihnă, repaus, odihnă; lipsă de zgomot și de mișcare; calm, liniște, tăcere.”

Cred că cineva ar fi foarte mândru că există altcineva care a avut nevoie de mai mult timp decât a avut distinsul pentru a citi o decizie a CCR-ului.

Care sunt schimbările?

În primul rând, voi încerca pe cât posibil să nu mai folosesc nume de politicieni. Și nici nume de partide. Dar voi face referire la cei care ies în evidență, ca exemplul de mai sus cu distinsul și decizia CCR.

În al doilea rând, nu voi mai scrie separat despre “politic”“economic” sau “social”. Toate cele trei categorii vor fi grupate în una singură, ce se va numi “Studii de caz”. Și, evident, numărul subiectelor abordate va fi mai redus, dar mai consistent, după modelul “calitate, nu cantitate”.

Și cum în perioadă de pace apar multe idei (unele bune, altele pe care mai bine le țin pentru mine), au mai răsărit două categorii noi. Una se numește “A fi sau a nu fi”. Prima parte a acestui articol se încadrează perfect în această categorie. Aici vor apărea articole despre termeni pe care-i auzim destul de des de la propagandă, însă nu întotdeauna cu sensul real al cuvântului, ci distorsionat.

Pe 1 ianuarie am scris pe facebook“trecerea în noul an aduce un sentiment de speranţă pentru fiecare dintre noi. Îmi doresc ca 2019 să fie un an al solidarităţii, în care vom reuși să punem capăt dezbinării”. Pacea este ce urmează după dezbinare. Așadar, mi s-a părut firesc ca primul articol să fie despre “pace”.

Exemple pentru ce va urma după “pace” în această categorie (nu neapărat în această ordine):

  • “european”;
  • “manipulat”;
  • “populist”
  • “capitalist”;
  • “de dreapta”;
  • “comunist”;
  • “de stânga”;
  • și multe, multe altele.

Ce știe românul să facă mai bine?

Să râdă. Fie că doar face haz de necaz, românul știe să râdă.

Tocmai de aceea, cealaltă categorie va fi cu glume, miștouri, Kterincă…și se va numi “Doamna K”, fără aluzie la vreun magistrat sau la vreo cucuvea de culoare vânătă ce încă mai mișună pe meleagurile românești.

Și încă mă mai gândesc dacă să alătur “doamnei K” un personaj destul de celebru, unul imaginar, desigur, numit “soldat-ficat”. Ce trăsături ar avea? Stresat, desigur.

Sper să vă placă! Sper să ajungem și la pace!

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *