Dana Gîrbovan, despre pericolul amestecului SRI în justiție

Esența: Dana Gîrbovan, președinta UNJR, a expus o serie de motive pentru care protocoalele secrete încheiate între SRI și instuțiile de la vârful justiției sunt nocive pentru independența justiției.

Dana Gîrbovan, despre protocoale

Dana Gîrbovan, președinta UNJR, a scris pe pagina sa de facebook despre pericolul amestecului serviciilor de informații în justiție prin intermediul protocoalelor secrete:

În 2015 am fost primii care am atras atenția asupra pericolului amestecului serviciilor de informații în justiție. UNJR a fost asociația care, împreună cu colegii din AMR și APR, a cerut Consiliului Superior al Magistraturii să apere independența justiției în raport de afirmațiile generalului Dumitru Dumbravă, ce vorbea într-un interviu public, cu dezinvoltură, despre ‘câmp tactic’ în justiție, ‘menținerea atenției până la finalizarea cauzei’, ‘patternuri’ privind comportamentele judecătorilor și procurorilor.

Pentru noi erau chestiuni extrem de grave, pentru că vorbeau despre lucruri care nu ar fi trebuit să aibă vreo legatură cu înfăptuirea justiției. Modul în care CSM-ul de la acea vreme a tratat cererea noastră ne-a făcut să ne dăm seama că lucrurile sunt mai serioase decât ne imaginam, că sunt chestiuni grave, ținute ascunse, care trebuie să iasă la iveală.

Am mers mai departe și am facut nenumărate cereri, sesizări, acțiuni în instanță. Am fost acuzați că avem ‘reacții exagerate’, că aducem atingere imaginii justiției – acuzații reluate recent cu o nonșalanță nemărginită de un fost membru CSM, Cristi Danileț – că fluturăm o marotă.

Protocolul cu Inspecția Judiciară

Dana Gîrbovan continuă, vorbind despre impactul protocolului dintre SRI și Inspecția Judiciară:

Ulterior au ieșit la iveală decizii secrete ale CSAT, echipe mixte, protocoale secrete încheiate de SRI cu toate instituțiile de la vârful justiției.

Protocolul dintre SRI și Inspecția Judiciară completează peisajul dezolant al unei justiții care și-a clamat neobosit independența, dar a permis SRI să patrundă în fiecare instituție fundamentală a sa, să îi influențeze activitatea și, prin asta, să compromită însăși ideea de justiție independentă.

Dacă aceste instituții din justiție, pentru a funcționa optim, trebuie să semneze protocoale secrete cu SRI, atunci care mai e rolul lor? Ar fi mai simplu și mai puțin costisitor pentru cetățeni ca ofițerii SRI-ului să și ancheteze, să și judece și să își și verifice proprii ‘magistrați’ procurori și judecători.

Motivul pentru care există Consiliul Superior al Magistraturii, pentru care există o Inspecție Judiciară autonomă, compusă doar din judecători și procurori, este acela de a asigura cetățenii că nu există instrumente de presiune asupra judecătorilor și procurorilor prin pârghii ce le-ar afecta cariera sau le-ar angaja răspunderea, că aceștia sunt pe deplin liberi în soluțiile și hotărârile pe care le dau.

Legiuitorul nu a prevăzut aceste garanții întru mărirea magistraților, ci a dat aceste garanții CETĂȚENILOR. Nu ne-a dat nimeni dreptul să renunțăm la ele, căci ele nu ne aparțin! 

Conținutul protocolului

Dana Gîrbovan explică de ce este nociv protocolul dintre SRI și Inspecția Judiciară:

Conținutul acestui protocol dintre SRI și Inspecția Judiciară este pur și simplu de un absurd grotesc.

Spre exemplu, se arată că:

art. 3 alin. (1). ‘Cooperarea se realizează în temeiul legii și al prezentului Protocol, cu respectarea strictă a atribuțiilor şi competențelor Părților, prin valorificarea eficientă a posibilităților pentru identificarea anticipată, prevenirea şi combaterea abaterilor disciplinare în rândul magistraților şi înlăturarea în tip util a unor fapte care ar putea afecta înfăptuirea justiției sau realizarea securității naționale.’

Adică SRI strângea informații despre magistrați pentru a identifica ‘anticipat’ abateri disciplinare? Nici măcar Inspecția Judiciară nu are atribuții de prevenție a abaterilor disciplinare, darămite SRI. Cu alte cuvinte, cele două instituții cooperau pentru îndeplinirea unor atribuții pe care legal nu le aveau.

Ce putea însemna în concret această activitate de ‘prevenire’ a abaterilor disciplinare? Ce altceva decât că SRI supraveghează ‘preventiv’ judecătorii și procurorii, îi monitorizează pentru a se asigura că aceștia nu uită că sunt ‘în slujba statului’, că ‘servesc statul român’, cum a spus actualul director SRI Eduard Hellvig?

Protocolul, un abuz

Dana Gîrbovan explică punctual de ce protocolul dintre SRI și Inspecția Judiciară este un abuz cap coadă:

Mai departe, art. 3 alin. (2) devine mai concret, prevăzând:

‘Serviciul Român de Informații transmite:

a) la solicitare, orice informație referitoare la lucrurile aflate pe rolul Inspecției Judiciare,

b) din oficiu, orice informație în legătură cu acte sau fapte susceptibile a fi încadrate ca fiind abateri disciplinare săvârşite de magistrați.’

Din nou, nu există absolut niciun temei legal pentru a permite SRI să adune informații despre magistrați în legătură cu abaterile disciplinare.

Acest articol naște o altă întrebare serioasă. Cum adunau ofițerii SRI informații despre judecători și procurori care nu priveau nici siguranța națională și nici măcar săvârșirea de infracțiuni?

Concluzia este că era pur și simplu vorba de comportamentul judecătorilor și procurorilor, în sensul cel mai larg al cuvântului, atât în exercițiul funcției, cât și în afara sa.

Au făcut, prin urmare, judecătorii și procurorii obiectul supravegherii prin metode specifice, prin mijloace tehnice? Cine le-a aprobat?

Absolut halucinantă este și prevederea potrivit căreia, în cazul în care Inspecția Judiciară intenționa valorificarea informațiilor, era obligatorie nedivulgarea faptului că acestea provin de la Serviciul Român de Informații, pentru că acest fapt putea periclita îndeplinirea atribuțiilor legale ale părților. Fraza aceasta este de un cinism desăvârșit.

Protocolul în sine nu are nimic de-a face cu respectarea atribuțiilor legale ale părților, ci el însuși este un abuz cap coadă.

Dana Gîrbovan, despre drepturile omului

Toate aceste protocoale au fost încheiate în spatele discursurilor înflăcărate despre independența justiției și susținerea luptei anticorupție.

În spatele acestor slogane golite de conținut, aplaudate necondiționat de politicieni și birocrați de la Bruxelles și de ambasadele din România, însăși democrația și statul de drept din România au fost subminate, iar drepturile și libertățile românilor cu adevărat au ajuns să fie considerate un lux, cum a spus un deja celebru fost ministru al justiției.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *