Cultura modernă ne face să ne simțim pierduți

Undeva în copilărie, cultura modernă, normele sociale, societatea în sine ne-au separat pe fiecare dintre noi de noi înșine și a făcut ca totul să devină mecanic.

Înstrăinarea

În sociologie, înstrăinarea reprezintă starea de a te simți separat de mediul în care trăiești, de munca pe care o depui, de rodul muncii, sau starea de a te simți separat chiar de propria persoană.

Deși termenul este folosit des în analiza lumii moderne, conceptul de înstrăinare rămâne unul ambiguu, cu semnificații difuze.

Cele mai frecvente variante ale conceptului sunt:

  • Neputință, sentimentul că propriul destin nu se află sub controlul tău, ci este determinat de factori externi (divinitate, soartă, noroc, instituții “paralele”, etc.);
  • Lipsire de sens, referindu-se fie la lipsa de înțelegere sau la lipsa unui sens consecvent în orice domeniu, fie referindu-se la un sentiment generalizat că nu-ți găsești un scop în viață;
  • Lipsa normelor, lipsa angajamentului față de convențiile sociale comune, de unde apar și devianța larg răspândită, neîncrederea sau competiția individuală nerestricționată de norme;
  • Înstrăinarea culturală, sentimentul de îndepărtare față de valorile societății (de exemplu, rebeliunea intelectuală față de instituțiile convenționale);
  • Izolarea socială, sentimentul de singurătate sau excludere în relațiile sociale (de exemplu, în rândul membrilor unui grup minoritare);
  • Înstrăinarea de sine, poate cea mai grea noțiune de definit și, într-un anumit sens, tema principală, înțelegerea faptului că, într-un fel sau altul, individul nu este în contact cu propria persoană.

Sursa: Enciclopedia Britannica

Cultura modernă

Undeva în copilărie, cultura modernă, normele sociale, societatea în sine ne-au separat pe fiecare dintre noi de noi înșine.

Cultura modernă ne-a separat de propriul instinct primar, de acel instinct care ne avertizează când ceva pare că nu este în regulă în jurul nostru. Poate nu știm să explicăm de ce un lucru pare în neregulă, dar cu ajutorul semnalelor date de instinctul nostru putem să ne apucăm să cercetăm în detaliu și să aflăm adevărul. Cu ajutorul instinctelor putem face diferența între bine și rău. Cu ajutorul instinctelor putem face diferența între pericol și prietenie.

În cultura modernă, când lumea acceptă cu greu spre deloc oamenii care nu sunt ca ei, când părinții sunt prea stresați ca să mai recunoască ce fel de oameni sunt proprii copii, instinctele sunt interzise.

Și totul devine mecanic

Și uite așa mergem la școală, învățăm ce ni se servește pentru că trebuie să învățăm ce ni se servește, după care, marș la facultate, că ce-ai învățat până acum e degeaba. Ai învățat o “cultură generală” care nu te va ajuta niciodată în întregimea ei.

Și ce facultate să-ți alegi? Că dacă părinții tăi sunt medici, juriști, ingineri, economiști, sportivi, etc., opțiunile tale sunt în proporție de 99% decise deja. Pentru că societatea i-a “învățat” pe cei mari să-și îndrume copiii pe drumul pe care l-au parcurs și ei. Doamne ferește să se facă de râs un medic că băiatul lor vrea să creeze rochii de damă. Și mai are și talent artistic. Ghinion. Pentru copil, normal.

Ce va zice lumea?

Ei bine, lumea va zice că ești… că nu-ți lași copilul să facă ce vrea, că nu-l îndrumi să-și urmeze visul. Lumea te va bălăcări, pe bună dreptate, că distrugi viitorul unui copil. Pentru că nu vei face altceva decât să-l înstrăinezi de propria persoană. Și pentru ce? Până la urmă, viața lui e viața lui, nu a ta.

Dar știi ce va face lumea care te va bălăcări? În marea lor majoritate, cei care te vor bălăcări vor face la fel cu proprii copii. De ce? Pentru că sunt proprii copii. Cum să nu-i “ajute”?

Până la urmă, de-aici apar problemele de înstrăinare de propria persoană. Când părinții își “ajută” copiii fără să-i asculte, fără să-i întrebe cine sunt ei cu adevărat.

Și cum să afle?

Când cultura modernă i-a educat pe părinți într-un ritm mecanic, în care viața are un curs prestabilit, cu pași pe care trebuie să-i urmezi etapă cu etapă: Te naști, crești, înveți “cultură generală”, te specializezi cât de cât, după care la muncă!

Când să mai ai timp și pentru tine?

Când să mai ai timp și pentru copiii tăi? Când trebuie să-i crești, să-i hrănești, trebuie să-i duci la școală, să le cumperi tot ce spune societatea că au nevoie copiii tăi, să-i îmbraci în uniforme (fie cea școlară, fie cea stabilită de “cultură” ca fiind “la modă”), etc.

Când să mai stai de vorbă cu copilul tău să afli ce gândește, cum gândește, ce vise are? Când să-l mai întrebi ceva când în puținul tău timp liber copilul tău alege să stea pe tableta pe care tu i-ai cumpărat-o ca să-l ții ocupat atunci când ești și tu ocupat?

STOP!

Acum înțelegi de ce cultura modernă ne face să ne simțim pierduți?

Acum înțelegi că ne pierdem identitatea?

Acum înțelegi de ce pierdem identitatea la o vârstă fragedă?

Acum înțelegi de ce mulți oameni din jurul nostru nu-și găsesc un scop în viață?

Dar totul se poate rezolva. În timp, cu multă muncă și după ce ne dăm fiecare câte-o palmă să ne desprindem măcar un pic de rutina zilnică. Să fim pozitivi!

Cultura modernă trebuie să fie despre oameni!

Pierderea scopului și a identității este un fenomen mult prea generalizat ca să-l mai putem ignora. Hai să facem un scurt apel la “cultura generală” care ne-a fost băgată cu forța în școală. Mai concret, la istorie. Măcar să fi învățat ceva din experiențele trecutului…

Știi cine a mai vorbit în trecut despre pierderea identității și de ritmul mecanic al societății?

Răspuns neplăcut: Karl Marx, “părintele” comunismului.

Haideți să luăm mesajul, dar să nu repetăm metodele trecutului. Pentru că există mulți tineri în ziua de astăzi, de vârsta mea, sau chiar mai mici, cărora le lipsește identitatea, care nu și-au găsit un scop în viață. Și nu va dura mult până ce aceștia vor fi folosiți ca masă de manevră pentru instaurarea unei noi forme de comunism. De ce? Deoarece comunismul le va da iluzia că toate problemele lor se vor rezolva, că-și vor găsi un scop măreț, că vor lua parte la schimbarea societății și a culturii moderne.

Semne că spre asta ne îndreptăm sunt deja multe și nu doar în România.

Cultura modernă va trebui să pună omul în prim-plan. Dar omul luat ca individ, nu în comun(ism).