Comunism: prinși între sentimente de dor și de ură

Esența: De ce unii duc dorul, iar alții urăsc din suflet comunismul? Oare după 28 de ani de capitalism, lumea a înțeles ce înseamnă cu adevărat termenul de “comunism”?

Despre comunism

Teoretic, în comunism toate bunurile aparțin societății ca întreg, iar toți membrii societății au același statut social și economic.

Şi, de îndată ce a fost înfăptuită egalitatea tuturor membrilor societăţii în ceea ce priveşte stăpânirea mijloacelor de producţie (egalitatea muncii, egalitatea salariului) se va pune în mod inevitabil în faţa omenirii problema de a păşi mai departe, de la egalitatea formală la cea de fapt. Probabil cel mai cunoscut principiu al unei societăți comuniste ideale este: “De la fiecare după capacități, fiecăruia după nevoi” (sursa: Arhiva Marxiștilor pe Internet).

Despre Karl Marx

Karl Heinrich Marx a fost un filozof, istoric, economist, sociolog și jurnalist, întemeietor al teoriei socialismului științific, teoretician și lider al mișcării muncitorești. A avut o influență importantă asupra istoriei politice a secolului al XX-lea.

Marx a argumentat că sistemul capitalist (precum și sistemele socio-economice precedente) produce tensiuni interne care îl conduc la distrugere.

Termenul de marxism se referă la ideile lui Marx așa cum au fost interpretate de Vladimir Ilici Lenin și de ideologiile oficiale ale statelor socialiste.

Termenul de marxianism se referă la punctele de vedere ale lui Marx însuși, ceea ce ar fi crezut și afirmat chiar el, fără influențele interpretării leniniste.

România sub comunism

Republica Socialistă România a fost denumirea oficială purtată de statul român în a doua parte a perioadei comuniste a țării (1965-1989). Inițial denumirea era “Republica Populară Română”.

După decesul lui Gheorghe Gheorghiu-Dej (martie 1965), Nicolae Ceaușescu a fost ales noul Secretar General al PCR (în 1965) și șef al statului în 1967.

România a avut o creștere economică rapidă (în special industralizarea forțată), susținută prin mari credite obținute din Vest. Însă aceasta nu a putut fi menținută pe termen lung și a scăzut gradual în intensitate până s-a ajuns la austeritate și la represiune internă (Revoluția din 1989).

România după comunism

În luna aprilie 1990 (la prima conferință națională a FSN) Ion Iliescu a fost ales președinte. La alegerile din mai 1990, partidul a obținut 66,31% din voturile pentru Camera Deputaților, iar candidatul la Președinție (Ion Iliescu) a fost ales ca Președinte al României, din primul tur de scrutin (cu 85% din voturile electoratului).

Mergând rapid prin istorie, FSN-ul din 1990 s-a divizat în două tabere și a dat României cele două mari partide din România de astăzi:

  1. FSN – FDSN – PDSR – PSD
  2. FSN – PD-FSN – PD – PDL – PNL

Am ținut să menționez acest lucru pentru că propaganda insistă doar pe partea PSD = FSN. Dar nu acesta este adevărul complet, iar mulți tineri din noile generații nu se interesează cu adevărat ca să înțeleagă întreg fenomenul. Poate și de aici pleacă ura multora împotriva PSD-ului…

Dor de comunism

În ultimii ani parcă din ce în ce mai mulți oameni duc dorul perioadei de dinainte de 1989. Și au și de ce:

  • Toți oamenii erau considerați egali;
  • Societatea nu era divizată ca în prezent;
  • Se construia, România se dezvolta;
  • Majoritatea oamenilor nu aveau grija zilei de mâine;
  • Și cel mai important, toată lumea avea un job stabil

Ura împotriva comunismului

Pentru cineva care a trăit în acea perioadă (în special în ultima parte), ura este justificată:

  • Securitatea avea urechi peste tot;
  • Poliția politică era la ordinea zilei;
  • Cultul personalității lui Ceaușescu trebuia întreținut de pupătorii de dosuri, altfel erai luat pe sus;
  • Calitatea produselor fabricate de industria română nu conta atât de mult pe cât conta cantitatea;
  • Și, poate cel mai important motiv, degeaba aveai un job stabil, dacă nu aveai ce să cumperi cu banii respectivi.

Ajungem în prezent

Pentru un om născut la scurt timp după căderea comunismului, îmi este greu să-mi imaginez cum a fost, de fapt, viața sub dictatura PCR.

Însă, nu pot să-i înțeleg pe cei din generația mea (sau mai tineri) care vorbesc despre comunism cu atâta ură. Mai ales, când din argumentele lor, se observă clar că informațiile pe care își bazează ura nu sunt complete.

Iarăși, nu pot să-i înțeleg pe cei (tineri) care urăsc PSD-ul invocând motivul mai sus menționat (PSD = FSN), deși nu au citit nici măcar două rânduri din programul lor de guvernare ca să înțeleagă câte măsuri liberale sunt prevăzute. Sau poate că acești tineri consideră că socialism = comunism?

Și nu pot să-i înțeleg nici pe cei care duc dorul comunismului (așa cum s-a manifestat în România). Poate că ei au fost feriți de părțile negative. Sau poate doar le-au uitat. Mai amuzant este când se trezește un tânăr născut după ’89 să zică “Ce bine era pe vremea lu’ Ceașcă!”.

În teorie

Tot ce pot să spun este că în prezent, sub capitalism, mult prea mulți oameni sunt nefericiți. Și totodată, mult prea mulți oameni nu înțeleg capitalismul (poate și de aici dorul de comunism).

Cea mai simplă și cuprinzătoare definiție a capitalismului am auzit-o acum mai mulți ani și s-a dovedit a fi chiar foarte adevărată: “Cine are bani, dictează”. Mi-a luat ceva timp s-o înțeleg, dar semnele sunt destul de clare atunci când știi ce să urmărești.

Comunismul, în teorie, ar trebui să ofere o viață perfectă tuturor oamenilor. Nimeni nu este mai presus decât altcineva, toți suntem egali. Dar doar în teorie, într-o societate utopică.

În practică

Pentru că, în practică, nu există societăți utopice. Oamenii nu sunt egali. Unii sunt mai inteligenți, alții mai puțin inteligenți; unii au noroc de bani din naștere, alții se nasc pe străzi; unii cunosc oameni puternici, alții sunt batjocoriți și se izolează de restul lumii; și argumentele pot continua…

Cel mai important criteriu care face imposibilă punerea în practică a unui sistem comunist este invidia!

Oamenii nu vor mai mult, pur și simplu. Ei vor mai mult decât cei din jurul lor.

Oamenii nu se consideră egali între ei. Mult prea mulți se cred deștepți și ajung să-i jignească pe cei care gândesc diferit. Mult prea mulți se cred deștepți doar pentru că ei au o diplomă și alții n-au. Mult prea mulți se cred “șmecheri” doar pentru că s-au născut într-o familie bogată și se uită cu scârbă la ceilalți care trebuie să spele podele ca să prindă ziua de mâine.

La final, un mic sfat

Fie că duci dorul, fie că urăști ceva din trecut, nu este sănătos să rămâi blocat acolo. Pentru că uiți să te bucuri de prezent și nu ajuți la construirea viitorului! Ridică-te și mergi înainte!

Iar acest sfat poate fi valabil în orice situație.

 

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *