Angajat versus patron. Mai întoarce, Doamne, roata…

Esența: Nu este deloc o situație plăcută pentru nimeni. Dar este exact cea mai naturală reacție a unui angajat la pretențiile mult prea deplasate ale unui patron.

Criza forței de muncă

În ultima perioadă, din ce în ce mai multe firme cu greu mai găsesc câte un angajat care să fie serios, muncitor și să nu plece imediat cum a venit.

Da, este o criză acută de forță de muncă în România și asta se simte mai ales la firmele mici.

Partea cea mai urâtă a problemei este că mulți patroni neagă realitatea! Prea mulți continuă să dea vina pe angajat, în loc să-și revizuiască atitudinea față de propria afacere.

Pretenții prea mari de la angajat?

Nici vorbă. Astăzi.

Dar acum aproximativ 2-3 ani, mai toate anunțurile de recrutare sunau cam așa:

  • Căutăm un angajat cu studii superioare. Cu cât ai mai multe diplome, cu atât mai bine, nu contează domeniul;
  • Să ai maxim 25 de ani și eventual vreo 30 de ani de experiență în muncă;
  • Să știi să folosești suita Office, să poți scrie un email de nivel academic, să nu ai nevoie la toaletă timp de 14 ore, să nu bei cafea dimineața decât acasă, să nu ieși la fumat decât după program;
  • Să fii un “team player”, chiar dacă vei lucra mai tot timpul singur;
  • Să știi să faci tot ceea ce știu și ceilalți 99 de colegi ai tăi să facă, chiar dacă sunteți angajați pe posturi diferite, cu calificări total diferite;
  • În caz că va lipsi vreunul dintre colegii tăi, va trebui să te ocupi și de treaba acestuia, că doar firma nu stă în loc din cauza unui om;
  • Să nu te vaiți niciodată că ocazional va trebui să stai peste program (cam o dată pe zi);
  • Să nu-ți deranjezi șefii, care oricum nu prea stau pe la job, ei fiind mai mereu în delegații (personale);
  • Salariu? Nu-ți zicem decât după ce pierzi câteva săptămâni. Și doar dacă reușești să ajungi la interviul cu numărul 13;
  • Ai ajuns la ultimul interviu și crezi că tu ești cel care meriți postul? Cu ce ești tu mai bun decât vărul lui șefu’?

Poate părea o glumă proastă, dar cam așa au sunat anunțurile de angajare pentru foarte mulți oameni.

Roata se întoarce…

Acum, în anul de grație 2018, foarte mulți patroni au ajuns fie să-și închidă afacerile, fie să lucreze mai mult decât lucrează puținii angajați pe care îi au și pe care cu greu reușesc să-i țină în firme.

Nu este deloc o situație plăcută pentru nimeni, fie patron privat, fie stat. Dar este exact cea mai naturală reacție a oamenilor la pretențiile mult prea deplasate ale patronilor.

Și înainte ca cineva să dea vina pe “asistații social”, hai să fim serioși. Cei care nu muncesc acum, oricum nu munceau nici înainte. Și oricum, șomajul a scăzut la 3.84% în luna mai 2018.

Mai întoarce, Doamne, roata…

Problema cea mai mare o reprezintă “exodul” românilor spre țările din vest, unde pretențiile angajatorilor nu sunt la fel de mari, iar salariul este cu mult peste cel oferit de patronii din România.

Un prim pas spre a opri “exodul” l-a făcut statul român, prin majorarea salariilor bugetarilor și a pensiilor.

Al doilea pas ar trebui să fie majorarea salariilor în privat.

Al treilea, poate și cel mai greu, motivarea diasporei să se întoarcă în țară.

Totuși, trăim în era globalizării

O alternativă la al treilea pas de mai sus, poate chiar mai ușor de realizat, o reprezintă “importul” forței de muncă.

Din fericire, România nu se situează pe ultimul loc în lume în ceea ce privește salariile. În Asia, în Africa, și chiar în America de Sud, sigur s-ar găsi doritori care să vină să muncească în România.

Chiar de curând am fost la un restaurant unde toți angajații erau moldoveni (din Republica Moldova). Am rămas extrem de plăcut surprins de cât de dedicați erau meseriei. Nu zice nimeni că românii noștri n-ar fi buni. Dar pentru simplul motiv că acești moldoveni nu erau în țara lor, ei păreau de zece ori mai fericiți că au un job mai bine plătit decât echivalentul din țara lor. Cam așa și cu românii din străinătate.

Să nu uităm de roboței

O altă alternativă la al treilea pas ar mai putea fi și automatizarea. Din păcate, această opțiune poate fi extrem de costisitoare pentru mulți patroni.

Dar cei care au resursele financiare necesare, ar trebui s-o facă cât mai repede, pentru că viitorul nu pare să arate prea bine, prea curând.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Un gând despre “Angajat versus patron. Mai întoarce, Doamne, roata…”