300 de “spartani” au dosare la DNA?!

Esența: E bine că avem măcar 300 de “spartani” care să ne învețe cum funcționează “justiția” din România.

Cel puțin 300

Ministrul Justiției, citat de Mediafax, a declarat:

Nu am ce să comentez decât că am aflat şi eu că sunt 300, dar cred că a spus 300 de dosare care trebuiesc transferate şi într-o cauză pot fi mai mulţi făptuitori autori suspecţi ce or fi dânşii. La momentul la care va avea loc transferul sigur o să vedem la ce se referă respectivele cauze. Evident că şi mie mi se par foarte multe, evident că nu am ştiut nici unul dintre noi aşa ceva şi tot evident cred este şi faptul că aşa se poate justifica împotrivirea ca respectiva secţie să se înfiinţeze la Ministerul Public.”

Asta înseamnă că cel puțin 300 de magistrați, judecători sau procurori, pentru că încă nu s-a făcut diferențierea clară, au dosare penale la DNA! De ce?

#FărăPenaliÎnFuncțiiPublice?

După logica celor din spatele campaniei “Fără Penali în funcții publice“, justiția e plină de…corupți? Zic corupți pentru că, din câte știam eu, DNA se ocupă doar de cazuri de corupție. Asta dacă nu cumva chiar DNA a făcut altfel de dosare, care nu au la bază fapte de corupție…

Se aplică logica lor și aici, nu? Sau logica lor e bună doar când e vorba de “penalii” din PSD?

Ne lămurește Marius Iacob

În același articol, cei de la Mediafax relatează:

Înfiinţarea Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din Justiţie în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (PÎCCJ) duce la modificarea competenţei DNA cu privire la persoanele care deţin calitatea de judecător sau procuror.

Legea 207/2018 prevede şi obligaţia Direcţiei Naţionale Anticorupţie de a înainta cauzele în care sunt cercetaţi magistraţi, la momentul la care secţia devine operaţională, spune Marius Iacob, care precizează că, în prezent, la Direcţia Naţională Anticorupţie sunt înregistrate aproximativ 300 de cauze care se află în această situaţie.”

Ok…

Deci, până acum, Direcția Națională Anticorupție putea face dosar penal altor magistrați…

Și atunci, să ne punem câteva întrebări legitime:

  • Oare nu putea DNA să șantajeze un judecător printr-un dosar penal?
  • Oare de ce procurorii DNA nu cereau recuzarea judecătorilor care erau cercetați chiar de către DNA?
  • Oare de ce judecătorii nu se retrăgeau singuri dacă erau în incompatibilitate flagrantă?

Cum e cu încrederea în “justiție”?

Cine poate crede că un judecător poate fi obiectiv în situația în care o parte din proces îl are la mână cu un dosar penal?

Cine poate crede că un procuror poate fi “independent” (cum le place lor să spună) când un alt procuror îl are la mână cu un dosar penal?

Ce să mai, cine mai poate avea încredere în justiția din România când totul se rezolvă cu un dosar penal doar pentru că “așa vrea mușchii” DNA-ului?

Să nu mai menționez, ce încredere în justiție poate avea un cetățean atunci când “justiția” este făcută pe bază de protocoale secrete?

Dar, e bine că avem cel puțin 300 de “spartani” care rezistă până la ultimul dosar…

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *